Un strigăt din prezent pentru cei care încă mai pot simți
Rareș avea 20 de ani. O vârstă la care ar fi trebuit să viseze, să iubească, să construiască. Dar în loc de un viitor, a avut parte de un live pe TikTok. În loc de ajutor, a avut 300 de spectatori. În loc de prieteni, a avut un dealer cu influență și un sistem cu spatele întors. Rareș a murit în direct, iar România… a continuat să scrolleze.
Asta e România în 2025. O țară în comă socială.
📉 Nu e doar o tragedie. E un simptom.
Când moartea devine conținut viral și lipsa de reacție devine normă, nu mai vorbim despre o greșeală. Vorbim despre un sistem infectat până în măduvă:
• Unde copiii mor cu like-uri, nu cu mâini care-i salvează;
• Unde dealerii au audiență, dar profesorii nu au autoritate;
• Unde părinții nu mai pot concura cu algoritmii;
• Unde DIICOT deschide dosare abia după ce e prea târziu;
• Unde presa tăcută e plătită să panseze rana cu „breaking news”.
România nu e pierdută. Dar e inconștientă. Și nu mai știm dacă e somn sau moarte clinică.
🧠 Coma nu e absența vieții. E absența reacției.
Tăcem când ar trebui să urlăm.
Scuzăm când ar trebui să anchetăm.
Râdem când ar trebui să plângem.
Și toți, absolut toți, ne complacem într-o normalitate sinistră:
• „Lasă că merge și-așa.”
• „Era alegerea lui.”
• „Părinții sunt de vină.”
Nu, sistemul e de vină. Și cei care l-au lăsat să crească așa, fără opoziție, fără civism, fără demnitate. Noi.
🧨 Un live cât un deces de națiune
Rareș nu a murit doar din cauza unei substanțe.
A murit pentru că nimeni nu și-a asumat.
Nici prietenii. Nici părinții. Nici autoritățile. Nici TikTok. Nici noi.
Am ajuns să fim martori la propria noastră decădere. În direct. În tăcere. În reluare.
❤️ România poate fi salvată. Dar doar de cei care n-au amorțit complet.
Ce urmează nu mai e despre anchete și învinovățiri.
E despre trezire.
• Educație civică, nu propagandă.
• Presă liberă, nu ofițeri cu microfon.
• Justiție reală, nu pensii speciale.
• TikTok cu sens, nu cu moarte în fundal.
România nu are nevoie de salvatori. Are nevoie de oameni vii.
Și dacă tu citești asta și simți un nod în gât, înseamnă că încă ești viu.
Comments